Pentru Valentin – “Ion”

Tragea lung din tigara, apoi inchidea brusc gura imediat dupa ce o scotea dintre buze si inspira, din nou, puternic pe nas. Fumul iesea apoi gros si lung, disipandu-se incet inaintea lui in timp ce ochii jucausi te scrutau, apoi treceau la ceasca de cafea, la frigider, la chiuveta, la tine din nou.I se spunea “Grasul” si uneori stateau toti patru in bucataria lui comoda, cocheta si calduroasa la o cafea facuta de maica-sa. Isi punea patru lingurinte de zahar in cana de cafea, apoi se stramba scofalcindu-si buzele groase si injurand, de fiecare data, ca e prea amara. Isi mai punea doua: “A amara ca dracu’, ba! Ptiu, sa mai pun nitel ca e bine la burtica”, apoi radea aratandu-si dintii mici si crescuti spre interior ca la rechini.
Masiv, gros ca un butuc, era expresia jovialitatii cu prietenii. Niciodata suparat pe ei, niciodata neatent, mereu grijuliu, matur…da, era matur. S-a barbierit inaintea tuturor, imbraca haine sobre, avea tabachera si domina mesele prin latime! A ramas de timpuriu barbatul casei.
Trabantul a fost masina lui. A mostenit-o de la parintele lui, apoi a mai cumparat alta, apoi alta…Trabantul, visul mecanic al acestui om. Semana cu marca asta: incapatanat, loial, fiabil, incet dar sigur!
As vrea sa scriu despre el si ei, despre el si ele, dar nu e inca timpul. Dintre cei patru care stateau in bucataria calda si comoda a lui Ion, mai sunt trei iar povestile despre ei mai merita dospire.
Nu e inca timpul…

Comments RSS You can leave a response, or trackback from your own site.