Duhori ale propriilor greseli ti se vor revarsa mereu in suflet, indiferent de cat de mare ti-a fost pasiunea ori iubirea. Freamatul constiintei te va face sa transpiri de teama adevarurilor nespuse.
Frica te va face sa minti.
Minciuna sa te schimbi.
Schimbarea te va separa de tine si de altii.
Separarea te va insingura.
Solitudinea va aduce in scurt timp obsesii iar acestea se vor spulbera, spre disperarea ta, de realitatea care ti-a devenit straina.
Iar disperarea, singuratatea si irealitatea in care esti scufundat iti vor aduce moartea.
Nu fizica, pentru ca ar fi prea usor! vei fi un mort umblator, un leagan al obsesiilor, un vartej puturos de amagiri si minciuni, de planuri neduse niciodata pana la capat.
Vei fi mororiul propriului tau eu! O dezgustarea profunda, totala, fata de tine, de restul, de tot ce este uman. Atunci vei dori, din nou, sa mori!
Vezi un chip care rade hidos, cu batjocura, de tot ce reprezinti? Nu, nu e moartea! E viata! Cea pe care ti-ai creat-o din prima minciuna a primei dorinte neimplinite, a primei frici ascunsa sau a primei rusini.
Vezi un chip ce-ti zambeste inocent, tamaduitor? Nu, nu e viata! E moartea!
Ce ai sa alegi?

Am un prieten in bloc, un nene extrem de mare, cam cum sa va zic eu…MARE RAU, fara burtica si cu niste brate de marinar de te sperie. Mie nu-mi place sa merg cu el pe drum si-l pun vreo doi pasi in urma ca rade lumea de mine!
Ajung ieri la sala si-l vad plin de spume, urland in telefon: “Sa moara mama mea, daca nu te fac, baga-mi-as…. (cred ca stiti ce si unde). Si iti trimit si PROTV-ul pe cap si Politia! Homosexualule!” Ma uitam la el, avea venele umflate ca paramele, rosu la fata, cu spume in coltul buzelor…si aud:
- Adriane sa moara copii mei (n-are, dar da bine in poza vorba asta) daca nu o sa ma rogi sa ma dau jos dupa tine.
M-am gandit ca vorbeste la figurat, dar am respins ideea pentru ca la creierul lui nu ajunge suficient sange cat sa foloseasca la figurat expresiile, asta din cauza bicepsilor si trapezului care acapareaza mult prea multa activitate sanguina din sistem.
Auzind totusi numele de Adrian si stiind cu cine vorbeste….m-am uitat in sala: numai baieti din oras care stiau partile. Hmmm…m-am gandit ca nu e bine sa-l faca p’ala de rahat in fata lumii, asa ca m-am ridicat pe varfuri, m-am agatat de bicepsul lui care era semiincordat din cauza pozitiei in care tinea telefonul si am incercat sa-i atrag atentia ca nu e singur si afla lumea ce nu trebuie sa se afle. Amicul m-a scuturat ca pe o vrabiuta, moment in care realizez ca sunt penibil. Asa ca-i spun:
- Inchide telefonul, idiotule! (ultimul cuvant l-am zis in soapta, asta pentru ca ma bate si la fuga!)
Cu chiu cu vai inchide si am putut vorbi linistiti, undeva retrasi de privirile celorlalti:
- Ba, ce ai? Esti nebun? Cum vorbesti cu el asa in fata tuturor? i-am zis incercand sa-l scot din starea de nervi
– Ba, ce .ula mea daca e seful meu? Are sa-mi dea bani, sa-mi dea banii altfel …. (iar a inceput aici sa-mi explice ce ar putea el sa faca cu organul sexual, cu organul statului, cu organul de presa si in general cu toate organele pe care le avea in memorie)
In plina peroratie ii reamintesc:
- Amice, TU trebuie sa IEI bani de la EL! Daca faci orice cu orice organ, nu-ti mai iei banii! Asta vrei?
- Nu!
- Pai? Atunci? Da-i un telefon si spune-i ca ai luat pastile, ceva, dar ca nu ai vrut sa-l lasi gravid, nici sa-l bagi la puscarie, nici sa-i omori familia. Ci doar erai sub influenta unor energizante si credeai ca ai vorbit cu…MA-TA!
– Ba, eu-mi bag..(iar a inceput ce poate el sa faca cu organele…..) nu-mi cer scuze!
– Ba, ti-a dat sa mananci cand nu aveai?
- DA!
- Ai castigat bani grei de pe urma lui?
- DA!
- Ai de toate, relatii, bani, masina, mancare, familie pt ca ai lucrat la el?
- Ba, nevasta mi-am luat-o ca asa am vrut eu, da?!
- Ok, dar restul?
- Restul…da!
- Pai, si? Chiar nu poti face un silogism?
El s-a uitat la mine, probabil din cauza ultimului cuvant, s-a incruntat si a spus: Petre, fratele meu, tata mi-a zis asa: Ba, fereste-te de oameni, ca aia iti da sa mananci, sa bei si apoi iti reguleaza nevasta!
Eu am meditat…si am meditat si…..aud apoi perla de la el:

- Asa ca, fratioare, da-mi sa mananc si sa beau si sa vezi ce bataie-ti dau!

Cine zice ca aia cu muschi nu poate face, frate, silogisme?

Legea fundamentala a acestei tari spune pe undeva, cred ca pe la art.44, nu stiu exact, dar este complet neinteresant, ca “caracterul licit al dobandirii se prezuma”. Cacofonia este intentionata fiind specifica Parlamentului si oricum nu se pune in scris.
Despre ce e vorba in ghilimelele de mai sus?? Despre AVERE, fratilor! In traducere libera, textul suna cam asa: “Manca-v-as lovelele voastre, la noi la Romania toate averile E dobandite pe bune si daca E pe bune nu POATE fi confiscate, deles?”
Bun! Pana aici totul este foarte misto la nivel popular. Mrejele prin care oamenii politici si acolitii lor v-au pacalit au avut aceasta forma: “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.” Prima propozitie este pentru voi, sarmanii acestei tari. Pentru voi, cei multi, care nu contati. Abia a doua propozitie este pentru EI! Care ei? Pai va spun eu care: aceia care au intentia sa acumuleze averi mult mai mari fata de resursele financiare pe care le dobandesc legal din pozitiile de politicieni, afaceristi de carton, lautari, manelisti, vedete cu silicoane, mamele tuturor celor de mai sus, matusile mamelor si … mortii lor!
Ba fratilor, dar tocmai aici, in Romania, v-ati gasit voi sa dati un asemenea text constitutional? Adica la noi, ma? In tara lui “Iti fur baschetii in timp ce mergi”, a lui “Am privatizat-o, sa moara mama”, a lui “I-am gasit pe strada, sa-mi sara ochii” si a lui ” Mi-a murit o matusa, sa-i traiasca ma-sa, si uite asa m-am capatuit”?
Pai in tara hotilor spuneti voi ca dobandirea averilor se prezuma a fi licita? Trai-v-ar neamul vostrul de spagari lefegii la stat, pai d’aia va da voua cu virgula in statistici cand vine vorba de analiza vilelor politistilor si a Mercedesurilor din ograda magistratilor!
Vreti temeiuri de drept pentru scoaterea celei de a doua propozitii? Cine? Voi? Puahahahaha…. Intr-un stat de …..drept, nu? Puahahahahaha….
Clar trebuie sa-mi mobilez saitul cu emoticoanse d’alea haioase care se tavalesc de ras.
Mda…o sa ziceti ca sunt arogant pentru ca nu va explic. Nu pot sa n-o fac, chiar daca m-a costat cariera. Beliti ochii aici ca sa intelegi ca DREPTUL a devenit o stiinta esoterica pentru acesti vagabonzi cu scopul de a fura legal TOT!
Avem textul constitutional: “CARACTERUL LICIT AL AVERII SE PREZUMA”. Cand vorbesti despre “prezumtie”, vorbesti despre o presupunere, o parere intemeiata pe aparente, o probabilitate, nu? Ei bine, in cazul nostru, prezumtia poate fi simpla sau absoluta. Impotriva prezumtiei absolute nu se poate face dovada contrarie. Impotriva cele simple, se poate lupta cu probe legale. In textul constitutional, la capitolul destinat averilor, nu se induce ideea ca ar fi o prezumtie simpla, ci peste tot, chiar si la TV, se vorbeste ca despre ceva ABSOLUT! Ca si cum ar fi o cucerire a democratiei de dupa ’89!!! De ce? Pai e simplu: interpretarea este a lor, a celor care pot decodifica in legi vointa “puterii politice” in functie de vremuri. Asa a aparut ANI! Care ANI? Aia declarata acum neconstitutionala pe unele capitole?
Ganditi-va si altfel: cum mama dracului au prezumat ei ceva “de bine” (adica licit) in legatura cu banii si averile? Pai toata planeta a aflat ca AVERILE SE CONSTRUIESC PE CADAVRE! Cum sa faci AVERE in mod cinstit? Exista si proverbe: “Nimeni nu s-a-mbogatit pe munca cinstita”, “Averile cele drepte sunt jumatate ale dracului iar cele nedrepte cu stapan cu tot”. Tot nu v-ati prins?
Iar imi vine sa pun emoticoanse d’alea care se tavalesc de ras…. D’aia unii fura dintr-un condei cat 903467 de generatii de muncitori, agricultori si mineri.
Romania…o tara plina de emoticoanse care se tavalesc pe jos tinandu-se de burta. Unele de ras, altele de foame

Ca sa vedeti ca nu este vorba despre institutii, ci doar despre oameni – in toata splendoarea grobiana a speciei institutionalizata in aparatul de stat – vreau sa va povestesc ce am facut eu azi si cum m-au insurat!

Ma duc sa-mi depun actele pentru buletin. Cel vechi expirase. La ghiseu, o doamna platuroasa ale carei tate gemeau in sutien, boita cu 4 culori pe fata, precum Winnetou cand pleca la razboi, cu o gusa imensa care se sprijinea pe decolteu, ma intreaba acru de parca i-am violat fiica:

– Ai toate actele?

Eu, afisand o privire umila, rostesc in gand raspunsul: “Am, vedea-te-as cracanata pe strada si dormind pe o patura”. Nu rostesc insa decat:

– Sigur, doamna!

Femeia se uita prin ochelarii cu rama galbena la mine si-mi arunca o foaie de hartie:

– Completeaza aici!

Pun mana pe foaie si ma duc sa-mi fac datoria. Revin dupa o jumatate de ora de stat, din nou, la coada:

– Doamna, am completat!

Animalul cu tatos, cu gusa si ochelari galbeni se uita-n dunga la mine si imi rosteste din corzile vocale pe care mi le-am imaginat ca pe niste cabluri de troliu abia scoase din mlastinile Calugareniului:

- Buletinul vechi!

Ma execut si aud din nou “cablurile mocirloase”:

– Actul de casatorie!

Ma uit injur, sa vad daca vorbeste cu altcineva, dar n-apuc:

– Tu, da….actul de casatorie!!

– Pai…nu sunt casatorit!

– BA ESTI !!!

Ma uit la ea tamp! Ea la mine ca vaca! Eu la ea, ea la mine….rostesc intr-un tarziu:

– Nu va suparati, de ce ziceti ca sunt casatorit?

– Pentru ca asa apare la noi! , imi scuipa femeia cuvintele

– Doamna, va rog, nu sunt casatorit! Am buletinul facut la Politia Capitalei in anul 2000, nu eram casatorit nu am nicio nevasta!

– La noi apare ca ai! Adu-mi certificatul de casatorie altel nu iti pot face buletin!

Ma uit la ea…ma uit la lumea din jurul meu si incerc, inca o data, cu calm, sa leg firul logic al demersurilor mele cetatenesti:

– Doamna, de unde sa aduc certificat de casatorie daca eu, in anul 2000, nu eram insurat? Sa ma insor acum, repede?

Femeia se inroseste la fata, gusa se ingroasa, ochelarii se aburesc si ma repede cu urmatoarele cuvinte:

- Adica ma iei la misto? NU ma intereseaza! La noi FIGUREZI ca esti casatorit! Adu-ti toate actele si-ti dam buletin! Si nu ma mai tine din treaba! Revino cand ai toate actele!

O femeie de la coada, cred ca fusese pe vremuri ceva inginer sau profesor, sopteste ca pentru sine: “Tineretul….nu mai are aceleasi valori…hmmm…sa nu recunosti ca esti casatorit…”, imediat completat de un alt septuagenar: “Eh, las-i ca sunt tineri, le vine lor mintea la cap”!

Imi venea sa-mi bag! Si apoi sa-mi scot! Si apoi sa le iau mortii, ranitii, copii, mamele, d’alea grele imi veneau in minte…apoi s-a asternut pacea:

Cine are nevoie de buletin? Eu? Nu! Nu am proprietati, nu am taxe, nu am nimic! Ma pot amenda, dar nu au ce sa-mi ia! Sunt un nimeni! De ce sa am buletin? Daca sunt totusi insurat? Hmmm….

Tragea lung din tigara, apoi inchidea brusc gura imediat dupa ce o scotea dintre buze si inspira, din nou, puternic pe nas. Fumul iesea apoi gros si lung, disipandu-se incet inaintea lui in timp ce ochii jucausi te scrutau, apoi treceau la ceasca de cafea, la frigider, la chiuveta, la tine din nou.I se spunea “Grasul” si uneori stateau toti patru in bucataria lui comoda, cocheta si calduroasa la o cafea facuta de maica-sa. Isi punea patru lingurinte de zahar in cana de cafea, apoi se stramba scofalcindu-si buzele groase si injurand, de fiecare data, ca e prea amara. Isi mai punea doua: “A amara ca dracu’, ba! Ptiu, sa mai pun nitel ca e bine la burtica”, apoi radea aratandu-si dintii mici si crescuti spre interior ca la rechini.
Masiv, gros ca un butuc, era expresia jovialitatii cu prietenii. Niciodata suparat pe ei, niciodata neatent, mereu grijuliu, matur…da, era matur. S-a barbierit inaintea tuturor, imbraca haine sobre, avea tabachera si domina mesele prin latime! A ramas de timpuriu barbatul casei.
Trabantul a fost masina lui. A mostenit-o de la parintele lui, apoi a mai cumparat alta, apoi alta…Trabantul, visul mecanic al acestui om. Semana cu marca asta: incapatanat, loial, fiabil, incet dar sigur!
As vrea sa scriu despre el si ei, despre el si ele, dar nu e inca timpul. Dintre cei patru care stateau in bucataria calda si comoda a lui Ion, mai sunt trei iar povestile despre ei mai merita dospire.
Nu e inca timpul…